1. Stoparea risipei și renegocierea resurselor.
Începând cu anul 2019, România se confruntă cu serioase probleme economice care, în ciuda indicatorilor macroeconomici nefavorabili, a dus o politică de consum, încurajând astfel cetățeanul să adopte un comportament agresiv de consum.
Probelemele economice la nivel internațional și dinamica impusă de acestea, au la bază o serie de factori obiectivi și ușor de anticipat, care pleacă de la influența economică a Chinei și de la șocul provocat de piața energiei, de la inflație și de la creșterea diminuată a PIB-ului pe cap de locuitor în Europa de numai 4% precum și de la războiul de agresiune din Ucraina. În aceste condiții, un avantaj îl constituie posibilitatea renegocierii resurselor, nu numai a celor naturale, dar și de valoarea dată de resursa umană și de timp, ce reprezintă factori importanți în procesul de producție.
Criza economică și pandemia au creeat numeroase oportunități și posibilități ca resursele naturale precum, apa, petrolul, gazele naturale, cărbunele, pământurile rare, minereurile, piatra, metelele prețioase, lemnul, precum și vânatul și produsele agricole să fie exploatate într-o manieră pragmatică și valorificate astfel încât să creeze României un avantaj competitiv pentru a ne situa pe un binemeritat loc 5 în economia Europei.
Identificarea „găurilor negre” din economie, reducerea efectelor acestora și în ultimă instanță eliminarea practicilor care au produs numeroase pagube și care au înlesnit scurgerea, timp de zeci de ani, a unor sume importante de bani de la bugetul statului, precum:
- Afacerea „Roșia Montană”;
- Gestionarea deficitară a părților sociale majoritare strategice ale statului cu exemplul cazului „Petrom”;
- Insolvența frauduloasă a companiei cu capital majoritar de stat „Hidroelectrica”;
- Recapitalizarea unor companii cu sume provenite din defuncta „Bancorex”,
- Căpușarea continuă a companiilor și instituțiilor de stat prin efectuarea procedurilor de licitaței în jurul acelorași companii-client sau companii diferite dar având același acționariat;
- Menținerea captivă a economiei românești prin crearea unor „garnituri” de sute de firme care sunt menite de a bloca concurența și pentru a menține poziția dominantă a unor actori cu interese contrare celor ale României;
- Reducerea numărului de firme care „produc consultanță” pentru blocarea concurenței și care sunt achitate tot din banii României;
- Diminuarea efectelor politicilor dezvoltate de societăți bancare cu capital străin de denaturare a concurenței prin menținerea creditării abuzive a unor companii cu capital străin și care nu îndeplineesc condițiile de finanțare;
- Apariția fenomenului dat de înființarea companiilor de tip „unicorni”, cu capital provenit din spălarea de bani, trafic de droguri, evaziune fiscală și din falimente frauduloase și demistificarea infracțiunilor cu caracter economic, scheme ce intră sub incidența fenomenului de investiții ostile.
Se impune creșterea rolului Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism și a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor cât și a Oficiului Național al Registrului Comerțului.
Aceste practici trebuie stopate pentru satisfacerea imediată a creanțelor statului și diminuarea efectelor negative asupra mediului de afaceri pe termen mediu și lung. Pentru ca aceste lucruri să nu se întâmple, este necesară în cest sens, implicarea activă nu numai a mediului de afaceri cât și a profesiilor liberale și nu în ultimul rând a Guvernului pentru implementarea politicilor publice adaptate mediului concurențial stabil, dat de puterea de negociere a fiecărui actor dezvoltat pe principii sănătoase în arhitectura economică românească.
Renegocierea resurselor trebuie să țină cont în primul rând de principiul liberei concurențe și de asigurarea calității pentru satisfacerea nevoilor cetățeanului, aceste aspecte fiind primordiale în construirea unui nivel de trai mai bun.
Manifestarea prudenței în promovarea declarațiilor de intenție din partea reprezentanților României în ceea ce privește angrenarea în diferite constructe care depășesc nivelul de expertiză și resurse, pentru a evita ulterior motivarea exacerbată a dezangajărilor și consumului nejusitifcat de resurse.