Dupa ce am anunțat candidatura pentru președinția României în urmă cu un an și jumătate în ședința plenului comun al Camerei Deputaților și a Senatului din 28.03.2023 și prezentarea prioectului de țară întocmit de mine în data de 02.04.2024 și înaintat Președintelui de ședință în ședința Camerei Deputaților, urmate de pregătirile pentru depunerea candidaturii prin demersurile de ordin administrativ de a strânge cele 200.000 de semnături de susținere din partea cetățenilor României cu drept de vot timp de aproape 2 luni, am avut neplăcuta constatare că o serie de candidați care nu au avut echipe de strângere de semnături iar din deplasările mele în țară (cel puțin jumătate din județe) și discuțiile cu cetățenii, am constatat că cel puțin 4 candidați nu au strâns aceste semnături și cu toate acestea i-am găsit pe buletinul de vot la alegerile privind Președintele României din anul 2024.
Este curios modul de verificare și de admitere a acestor candidaturi de către Biroul Electoral Central.
Chiar dacă nu am reușit să strâng cele 200.000 de semnături, nu pot să spun decât că îmi este rușine de modul nedemocratic de desfășurare al acestor alegeri.
Îmi este rușine și de modul nedemocratic de organizare și desfășurare al alegerilor privind administrația publică locală, europarlamentare și cele parlamentare datorită participării în organizarea acestora dar și la scrutinul electoral a Camerei Deputaților prin Grupul Parlamentar al Minorităților Naționale, grup care a fost de altfel dizolvat prin “votul unanimității celor prezenți” la ședința în care am fost exclus din cadrul acestui organism parlamentar.
De la expresia pozitivă și acordul prin aclamație a majorității senatorilor și deputaților din ședința de acum un an și jumătate în urmă care mi-au dat curaj și încredere să merg înainte și să facem o schimbare și până la deznodământul de nu a putea depune această candidatură, se pare că e un drum scurt.
În România anului 2024.
Mergem înainte!